În lumea în care trăim e
imposibil, fiind om, să nu ţii cont că dispui de un Univers eminescian, foarte
favorabil dezvoltării spirituale. Nu un Eminescu care e ridicat la înălţimi absurde, de neajuns (unii cred că el,
Poetul, e acolo, sus, lângă Luceafăr, precum
au auzit la şcoală, şi poate că nici nu e nevoie să-l citeşti ), pe când el
poate fi unde nu fiecare gânditor ajunge: în sufletul de îndrăgostit. Nu doar pentru
că a dat metaforei profunzime, sens, nuanţe, strălucire, extindere sau magie,
ci pentru că a iubit ca nimeni altul… A iubit femeia, a iubit adevărul, a iubit
istoria, neamul, ţara, şi a spus despre aceasta lumii. Posibil acest lucru l-a
înălţat în punctul de pornire pentru mulţi poeţi, filosofi…sau pur şi simplu în
marea sa simplitate de om care a preţuit viaţa în care Providenţa l-a adus, dar
mai ales şi-a cunoscut şi preţuit puterea, de geniu, vom susţine . Se poate
întâmpla că un singur vers al lui Eminescu e mai mult pentru un om decât un
tratat întreg ideologizat până în măduva oaselor sau un raport enorm pregătit pentru
mimarea integrării europene… Poate că doar o persoană depăşită de timp nu
recunoaşte că un singur poem poate fi un patrimoniu al unei culturi. Poetul
care a scris un asemenea poem, e fără îndoială, o mare putere creatoare. În
eleganţa filosofică a frumuseţii umane, Blaga - un alt univers, poate nu la fel
de veşnic ca dragostea, mai ales, ca dorul, deoarece frumuseţea umană se
schimbă prin secole, - e o altă mare putere spirituală, de care nu putem să nu
ţinem cont. Nu că nu e nevoie de alţi scriitori, fie în România, în R.Moldova, pe alte meleaguri, ci pentru că e
în pericol societatea unde cineva poate găsi de cuviinţă că oamenii n-au
dreptul să gândească. Sclavii şi lingăii au prioritate în existenţa lor la
periferia universului pe care l-a găsit Eminescu, Blaga sau altă personalitate.
(mai mult la
Dan Verejanu)
